joi, 10 februarie 2011
prea mult fum!
…te ustura ochii de lumina reflectoarelor care se joaca cu tine.. de prea mult fum.. de o muzica obositor de tare.. o euforie de moment.. o placere care iti inunda trupul, care ti-l unduiesti pe diverse stiluri de muzica..multi oameni.. .. atingeri fugare..din nou mult fum.. oboseala parka nu o simti.. desi, totusi te-ai saturat de o contopire cu atatia necunoscuti..
ajungi ametit acasa, tarziu.. obosit.. inchizi ochii si inca simti cum vibrezi.. te trezesti mahmur si un pic mai gol decat in ziua precedenta. un pic mai dezorientat.. oare erai fericit? Te intrebi daca mai astepti ceva.. sau ce cauti? Oare cum, cand si unde iti umplii si sufletul? Dar nu te mai ganesti la asta.. urmeaza inca o saptamana..cateva zile pana iti revii.. o alta iesire.
cauti in fum fericirea..
ma ustura ochii.. ma doare neputinta de a intelege .. de a trece de superficial.. ma doare lupta de a fi aparenta si a trai esenta..
caut in fum fericirea. cat timp inca?
joi, 3 februarie 2011
Thank you!
In cei 18 ani de viata pe care i-am parcurs, ca oricarui om, mi-a fost ursit sa caut ceva fara oprire, involuntar. Da, asta cauta oricine: ceva. Poate un om, al carei inima sa aiba incuietoarea potrivita cheii mele, un om a carui prezenta sau voce sa-mi ia cu mana orice suferinta, orice gand negru.
Cateodata, ai nevoie de cineva care sa-ti faca ziua o sarbatoare doar cu un telefon, un mesaj, un semn de viata...
Cateodata gandul fugar are nevoie de un "acasa", un loc de odihna, un fel de popas, ca o duminica intr-o saptamana.
Da, eu am gasit acel ceva...
Intr-adevar, esti incuietoarea a carei cheie se potriveste, imi faci weekend-ul in fiecare zi o sarbatoare. Gandul meu are, in sfarsit, un acasa, si, sa fim seriosi, n-a mai zabovit la nimeni atat de mult..
Te iubesc!
Cateodata, ai nevoie de cineva care sa-ti faca ziua o sarbatoare doar cu un telefon, un mesaj, un semn de viata...
Cateodata gandul fugar are nevoie de un "acasa", un loc de odihna, un fel de popas, ca o duminica intr-o saptamana.
Da, eu am gasit acel ceva...
Intr-adevar, esti incuietoarea a carei cheie se potriveste, imi faci weekend-ul in fiecare zi o sarbatoare. Gandul meu are, in sfarsit, un acasa, si, sa fim seriosi, n-a mai zabovit la nimeni atat de mult..
Te iubesc!
duminică, 30 ianuarie 2011
apologising
Cat de greu e sa iti ceri scuze? Toata lumea greseste, unii mai mult, altii mai putin, insa nu multi isi regreta faptele.
Imi pare rau!
Fara scuze, nu te poti aştepta sa fii iertat. Daca te'ai suparat pe cineva, sunt sanse ca acea persoana sa aiba mereu un regret, un resentiment, sa se intrebe de ce.Scuzele deschid sansa de a vorbi despre ceea ce s'a intamplat, sa puna lucrurile in perspectiva, sa inteleaga greseala si sa o lase in urma, sa treaca peste. Totusi, nu poate reveni imediat totul ca inainte doar pentru ca si'a cerut scuze. "Rana" nu va disparea la auzirea cuvintelor "imi pare rau", ii trebuie un timp pentru a'si elibera sentimentele. Lasa'l sa vorbeasca despre motivul pentru care s-a simtit rau, si asculta'l. Mai presus de toate, sa nu devii defensiv.
marți, 25 ianuarie 2011
weird
Cum poate o zi sa inceapa bine, dupa sa simti ca lumea iti pica in cap,
ca in final sa afli ceva ce te face cel mai fericit om?!
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)


